Imprieteniti-va cu propriile emotii

Indiferent ce se intampla, acceptati ca evenimentul s-a intamplat si priviti-l direct. Nu este suficient sa spui: „Nu reprimati!”. Eu as spune mai degraba „imprieteniti-va cu aceste emotii!„

Daca incepeti sa le cautati radacinile, emotiile incep sa dispara: „Acesta nu este omul potrivit pentru noi, nu se lasa afectat de noi. Se comporta bizar – noi suntem prezente, iar el ne cauta la radacini!”

Va simtiti trist? Imprieteniti-va cu tristetea dumneavoastra. Simtiti compasiune pentru ea. Tristetea este si ea o fiinta. Acceptati-o, imbratisati-o, stati cu ea, strangeti-va mainile. Fiti prietenos, indragostiti-va de ea. Tristetea are frumusetea ei! Nu este nimic gresit in a fi trist. Cine v-a spus ca ar fi ceva gresit in a fi trist? In realitate, tristetea va confera profunzime. Rasul este superficial; fericirea vine si pleaca imediat. Tristetea patrunde insa pana in adancul fiintei, pana în maduva spinarii. Niciun alt sentiment nu este la fel de profund ca tristetea.

De aceea, nu fiti ingrijorat. Acceptati-o, iar tristetea va va conduce pana la esenta dumneavoastra intima. Daca veti calari pe creasta ei, ea va va conduce in niste locuri din fiinta dumneavoastra de care nu ati stiut niciodata nimic. Aceste aspecte nu pot fi revelate decat intr-o stare de tristete, niciodata intr-o stare de fericire, intunericul este la fel de divin ca si lumina. Dumnezeu nu a creat numai zilele, ci si noptile.

Subconstientul este de noua ori mai mare decat planul constient, asa ca tot ceea ce provine din subconstient este coplesitor. Asa se explica de ce sunt atat de speriati oamenii de emotiile lor. Ei incearca sa le blocheze, de teama sa nu creeze haos in micul lor univers (constient), intr-adevar, emotiile creeaza haos, dar haosul are farmecul lui!

Iubirea ne da intotdeauna o stare de nervozitate. Iubirea se naste din subconstient, iar noi nu stim cum sa o manipulam, ce sa facem cu ea, iar acest lucru ne depaseste.

Singura problema legata de tristete, disperare, manie, lipsa de speranta, anxietate, teama, suferinta, este faptul ca doriti sa scapati de ele. Aceasta este singura bariera. Este necesar sa invatati sa traiti impreuna cu ele. Aceasta este singura cale de scapare. Viata nu se poate integra si nu poate creste decat într-un anumit context, si emotiile reprezinta acest context.

Emotiile sunt provocarile vietii. Acceptati-le, caci sunt niste binecuvantari deghizate. Problemele nu apar decat atunci cand doriti sa scapati de ele, sa va descotorositi de ele, caci intotdeauna cand vrei sa scapi de ceva, nu il privesti în fata.

Iata care este diferenta dintre emotiile pozitive si cele negative: daca deveniti constient de o anumita emotie, iar in lumina luciditatii dumneavoastra, ea dispare, a fost o emotie negativa. Daca deveniti constient de o alta emotie, cu care deveniti una, daca emotia respectiva va cuprinde intreaga fiinta, atunci este vorba de o emotie pozitiva.

Simtim cu totii o nevoie de ordine, dar si o nevoie de haos. Cand simtiti nevoia de ordine, folositi ordinea, adica mintea constienta; cand simtiti nevoia de haos, descatusati-va subconstientul si aduceti haosul în viata dumneavoastra. Omul plenar este acela care se poate folosi in egala masura de ambele aspecte, care nu permite interferenta mintii constiente cu planul subconstient, dar nici a subconstientului cu planul constient.

Nu ma intelegeti gresit. Am spus: „Exprimati-va emotiile negative”, dar nu am adaugat si: „public”.

Eu cred in totalitatea vietii, in alternanta dintre zile si nopti, dintre zilele însorite si cele innorate. Eu cred ca ne putem bucura de tot ceea ce ne ofera viata.