Furia lui Isus

Daca vi se pare ca recunoasteti mânia in altii, contemplati-va si veti constata ca ea nu lipseste nici din interiorul vostru. Daca vi se pare ca recunoasteti un ego exagerat in alte persoane, interiorizati-va si veti constata ca adevaratul lui sediu se afla in voi. Tot ceea ce exista in interior se proiecteaza in exterior, asupra celorlalti, la fel ca lumina unui proiector. Cei din jur devin atunci un fel de ecran pe care va proiectati propriul film.

Mânia voastra este autentica, caci va apartine personal, si tot ceea ce va apartine este autentic. De aceea, gasiti sursa din care s-a nascut mânia, din care a provenit ea. Inchideti ochii si interiorizati-va; inainte de a pierde sansa, cautati sursa. Veti ajunge cu uimire intr-un spatiu vid.

Mânia nu provine niciodata din centrul fiintei, ci numai din ego, iar egoul este o entitate falsa. Cu cat va veti scufunda mai adanc in ea, cu atat veti intelege mai bine ca ea nu provine din centru, ci de la periferia fiintei. Ea nu are cum sa provina din centru, caci acesta este o stare de vid absolut. Mânia se naste din ego, care este o entitate falsa, creata de societate. Ea este ceva relativ, o identitate asumata. Cineva te insulta, te simti ranit, si astfel apare mânia.

Voi sunteti mânia. De-a lungul timpului ati reprimat atata mânie, incat acum va este imposibil sa mai fiti altfel decat mâniosi. Singura diferenta este ca in anumite momente va simtiti mai mâniosi decat in altele.

Intreaga voastra fiinta este otravita prin reprimare. Atunci cand mancati, sunteti mâniosi, iar hrana are un alt gust atunci cand este mancata intr-o stare de mânie. E minunat sa privesti pe cineva care mananca fara a fi deloc mânios. Chiar daca mananca un aliment pe baza de carne, el o face intr-o maniera non-violenta. Altii pretind ca sunt vegetarieni, mananca numai legume si fructe, dar o fac intr-o stare de mânie, asa ca nu cunosc non-violenta.

Simplul act al alimentatiei este suficient pentru a manifesta mânia reprimata. Acest lucru este vizibil din felul in care muscati din alimentele voastre, ca si cum v-ar fi dusmani de moarte. Cand faceti dragoste, priviti felul in care actionati: miscarile voastre sunt aceleasi ca intr-un act de agresiune. Priviti-va fata! Plasati o oglinda in apropiere, ca sa vedeti felul in care arata fata voastra in asemenea momente! Toate grimasele furiei si agresiunii apar identice in timpul actului sexual.

Atunci cand mancati, voi va manifestati mânia. Este suficient sa priviti o persoana care mananca pentru a va convinge de acest lucru. Atunci cand faceti dragoste, la fel. Mânia a patruns atat de adanc in voi incat pana si iubirea voastra – aceasta activitate care se afla la antipodul mâniei – pana si ea este otravita. Pana si alimentatia, aceasta activitate atat de neutra din punct de vedere emotional, va este otravita. Cand deschideti o usa, sunteti mâniosi, cand cititi o carte, sunteti mâniosi, cand va incaltati, sunteti mâniosi, cand va strangeti mainile, la fel, pentru ca voi sunteti mânia personificata.

Daca doriti sa cunoasteti mânia numai pentru a scapa de ea, acest lucru se poate dovedi extrem de dificil, caci dorinta de a scapa de mânie creeaza o diviziune. Voi porniti de la premisa ca mânia este ceva rau, deci lipsa ei trebuie sa fie ceva bun, la fel cum sexualitatea este ceva rau, iar abstinenta ceva bun, sau cum lacomia este ceva rau, iar lipsa ei ceva bun… Daca porniti de la asemenea distinctii, va va fi foarte greu sa cunoasteti in profunzime aceste manifestari. De aceea, chiar daca vi se pare ca le-ati transcens, nu ati facut in realitate decat sa le reprimati. Este suficient un act simplu, de o spontaneitate autentica, pentru a fi transportati pe loc intr-o alta dimensiune.

Atunci cand sunt false, chiar si emotiile pozitive, precum iubirea, devin urate. Invers, atunci cand sunt autentice, chiar si emotiile negative devin frumoase. Chiar si mânia poate fi frumoasa atunci cand este constientizata cu intreaga fiinta, cand fiecare fibra a corpului vibreaza pe frecventa ei.

Priviti mânia copiilor mici si veti intelege intreaga frumusete a acestei emotii. Copiii se infurie cu intreaga lor fiinta. Fata lor devine rosie, dar ochii le stralucesc de pasiune. Par sa aiba o putere atat de mare incat ai zice ca vor distruge intreaga lume! Ce se intampla cu copiii atunci cand se înfurie? Dupa numai cateva minute sau chiar secunde, ei sunt din nou fericiti, alergand si dansand in jurul casei. Voua de ce nu vi se intampla acest lucru? Pentru ca oscilati intre doi poli la fel de falsi! Nu exista nimic autentic in voi.

Mânia nu reprezinta un fenomen de durata. Insasi natura ei o face sa nu dureze prea mult. Daca este reala, mânia nu poate dura mai mult de cateva minute, iar atata vreme cat exista in aceasta stare autentica, este o emotie frumoasa. Ea nu poate rani pe nimeni. Nimic din ceea ce este real si spontan nu poate rani pe altcineva.

Numai minciuna poate rani. Daca cineva se poate mânia spontan, valul de energie va trece in mod natural in cateva momente, dupa care el se va relaxa, cazand in extrema opusa. El devine infinit de iubitor. La antipozi se situeaza cei care nu reusesc sa isi depaseasca momentul, reinnoindu-l mereu si mereu.

Mânia si tristetea sunt unul si acelasi lucru. Tristetea este o mânie pasiva; mânia este o tristete activa. Tristetea se manifesta cu usurinta si vi se pare mai naturala decat mânia, dar asta numai pentru ca voi intrati mult mai usor in rezonanta cu pasivitatea. Este foarte greu ca un om trist sa se enerveze; daca se va enerva, tristetea lui va disparea. Este foarte greu ca un om mânios sa se intristeze; daca se va intrista, mânia lui va disparea.

Daca sunteti furios pe cineva si incepeti sa va manifestati mânia, este limpede ca nici celalalt nu va ramane calm si nemiscat precum Gautama Buddha. Daca il veti insulta, isi va iesi din fire si va proceda si el la fel. Mânia atrage dupa sine mânie, la care se adauga de multe ori violenta si razbunarea. Si astfel, veti fi atras intr-un cerc vicios.

Mânia nu este lipsita de frumusete, la fel ca si sexul. Toate lucrurile frumoase pot fi insa uneori urate. Depinde numai de dumneavoastra. Daca le condamnati, ele vor deveni urate. Daca le transformati, ele vor deveni divine. Transformata, mânia devine compasiune, caci energia care sta la baza celor doua emotii este aceeasi.

Un buddha este intotdeauna plin de compasiune; de unde provine compasiunea lui? Este vorba de aceeasi energie care la alti oameni se manifesta sub forma mâniei. La sfinti, ea se manifesta sub forma compasiunii. De unde se naste iubirea? Un buddha este plin de iubire; Isus a fost plin de iubire. Energia lor este aceeasi cu energia care la alti oameni se manifesta sub forma sexualitatii.

De aceea, nu uitati: ori de cate ori condamnati un fenomen natural, acesta devine otravitor. Mai devreme sau mai tarziu, el va va distruge, va va impinge catre sinucidere, in schimb, daca il veti transforma, el va deveni divin. Pentru aceasta, trebuie insa, mai intai, sa fie transformat.

In viziunea mea, cei mai urati oameni din lume sunt asa-numitii „non-violenti”. Ei nu sunt oameni buni, caci ascund in interior un vulcan. Este imposibil sa te simti bine in preajma lor, caci au in aura o vibratie periculoasa. Oricine o poate simti, este aproape tangibila.

Mânia pura este frumoasa pentru ca nu-i lipseste totalitatea. Asta s-a intamplat cu Isus. Atunci cand a intrat in marele templu si i-a vazut pe camatari si tarabele lor in curtea interioara, el s-a infuriat. A devenit mânios. Era aceeasi energie pe care o manifesta de obicei sub forma iubirii si a compasiunii. Cu mainile goale, i-a aruncat afara din templu pe camatari si pe negustori si le-a rasturnat tarabele. Trebuie sa fi fost extrem de mânios, caci felul in care a procedat, de unul singur, nu era deloc un lucru usor.

Mânia lui trebuie sa fi fost cu adevarat pura! Indienii nu i-au iertat nici pana astazi aceasta atitudine. Ei nu sunt convinsi ca lisus nu a fost un iluminat, din cauza acestui unic incident. Oamenii sunt plini de prejudecati, de idei personale, in loc sa vada realitatea, omul iluminat in cazul de fata, ei vin cu cliseele lor limitate si constata ca acesta nu se incadreaza in ele. Deci, nu a fost un iluminat. De altfel, niciun iluminat nu se va incadra vreodata in cliseele si prejudecatile voastre. Acest lucru este imposibil.