Persoane interesate

miercuri, 11 februarie 2015

Haideti sa nu mai cream copii “defecti”!

Haideti sa nu mai cream copii “defecti”!

Va rog, haideti sa nu mai cream copii “defecti”! E cea mai mare si arzatoare dorinta a mea si e singurul articol pe care va rog sa-l distribuiti. Daca incetam sa cream copii defecti, practic toate problemele lumii vor incepe sa se rezolve de la sine. Chiar si cancerul. Iar ca sa nu (mai) cream copii defecti, e necesar sa incepem sa ne vindecam noi, copiii care am fost, ca sa nu dam copy-paste, pe pilot automat, fara sa gandim si chiar fara sa vrem, comportamentelor dureroase ale parintilor nostri. Daca are copilul tau vreo problema, uita-te la tine, mai intai!
Educatia este cea mai importanta. Educatia incepe cu noi insine, iar in cazul copiilor nostri, incepe inca din perioada sarcinii. Femeile joaca cel mai important rol posibil in educatie, iar treaba barbatilor este sa le sprijine si sa le acompanieze in asumarea si indeplinirea acestui rol.
Mi-am propus un exercitiu simplu. Sa gandesc cat mai des luandu-mi ca reper, ca model, natura si legile biologice, de fiecare data cand ma simt nesigura, cand tind sa n-am incredere in mine, cand mi se face frica si as putea sa predau autoritatea deciziei altcuiva decat mie, cautand o solutie. Raportand totul la modul in care se petrec lucrurile in natura, totul ni se va parea, brusc, foarte simplu. Desi, poate, foarte diferit de ceea ce am invatat noi in cadrul societatii rasei care a pus, cu tiranie si inconstienta, stapanire pe pamant. In ciuda inteligentei sale, sa nu uitam ca Homo Sapiens e doar o rasa, ca orice alta rasa. Care nu se poate pune cu natura.
Ganditi-va putin cum se petrec lucrurile in natura: animalele urmeaza cursul firesc de gestatie, in care pregatesc deja cuibul pentru pui. Fara niciun fals stres indus. Asta nu se prea intampla in perioada sarcinii femeii. Nasterea este un proces natural, animalele nu aleg cezariana si nici veterinarul nu le face o cezariana decat daca este absolut necesar si nu se poate altfel. Ceea ce din ce in ce mai rar se petrece in rasa umana. Uneori, din motive ridicole, absurde, pe care numai mintea umana si medicala le-ar putea scorni. Cand le vine sorocul sa-si aduca puii pe lume, animalele se retrag intr-un loc ferit, intim, in liniste. Nu urla, fiindca nu le doare. N-au vazut la TV niciun film din care sa traga concluzia ca nasterea e pe baza de urlat. Nu le-a indus nimeni ideea ca ar trebui sa le doara, asa ca nasterea decurge cat se poate de firesc, intr-un ritm absolut natural, in care corpul isi vede de treaba lui.
Complet invers se petrece importantul moment al nasterii la oameni: femeia e plina de frici induse, peste care se adauga disconfortul de a fi public expusa, nu i se respecta ritmul natural de nastere, e silita sa impinga, i se administreaza medicamente care sa sporeasca artificial dilatatia, totul pentru ca oamenii se grabesc si impun ritmul lor, ignorand ritmul naturii. Tocmai de-aia nasterea naturala doare si devine traumatizanta atat pentru mama, cat si pentru copil. Femeile au devenit atat de “sofisticate” incat au uitat ca, la baza, sunt tot animale. Asa ca au uitat cum sa nasca natural. Nastere naturala nu inseamna lipsa cezarienei si pozitia absolut nefireasca de pe masa ginecologului. In Olanda, s-a admis prin lege, ba chiar s-a incurajat nasterea acasa, asistata de moasa experimentata si dotata chiar si cu aparatura necesara de incubare a fatului. Sistemul de asigurari olandez a descoperit ca asa economiseste foarte multi bani, iar femeile sunt mai fericite. Unde altundeva ar putea beneficia de mai multa intimitate confortabila decat acasa?
monkeysIn lumea animalelor, orice pui nou nascut este cuibarit, hranit, protejat de mama sa, PANA cand puiul este complet dezvoltat si capabil sa se descurce singur. Lucru care se intampla mult mai rar in lumea noastra, in societatea noastra “civilizata”, in rasa noastra “superioara”. Mai des isi abandoneaza omul puiul, decat animalul.
Daca puiul, complet neajutorat la aparitia sa pe lume, adica intr-un mediu complet necunoscut, nu se simte iubit, in siguranta si protejat de parintii sai, se umple de frici si de nesigurante fata de acest mediu, care i se va parea ostil si nu prietenos, adaptarea sa va fi mult mai dificila, se va descurca mult mai greu, chiar viata sa poate fi pusa in pericol. Numai la rasa umana pomenesti ca femela sa refuze sa-si alapteze puiul ca sa nu i se lase sanii sau sa-i intrerupa alaptarea puiului fiindca trebuie sa se duca la job.
Daca mama sa, femela, nu este capabila sa-si invete puiul sa se descurce singur, de unde altundeva sa deprinda primele si cele mai importante lectii de adaptare la mediu? In natura, femelele nu isi pun intrebarea daca sunt echipate cu tot ce le trebuie spre a fi mame bune, o fac de la sine si sunt cele mai bune mame pentru puii lor pentru ca sunt ele insele foarte bine adaptate, in mod natural, la mediul la care urmeaza sa-si adapteze puii. Stiu perfect, instinctiv, ce trebuie sa le asigure puilor lor si ce trebuie sa-i invete spre a-i adapta la mediu, spre a-i pregati sa se desprinda de ele si sa se descurce pe cont propriu.
Complet invers se petrece in rasa noastra. Femelele din rasa umana, asa-zis “superioara”, nu prea sunt nici ele adaptate, spre deloc, la mediul artificial creat tot de om, nu se descurca nici pentru ele, deci cum si-ar putea invata si deprinde puii sa se descurce in acelasi mediu, ba mai mult, intr-un mediu in permanenta, rapida si naucitoare schimbare? Si ne mai miram de ce devin copiii “defecti”…
Dar cine sa-i invete cum sa traiasca, cum sa se descurce, cine sunt, ce pot, ce-i lumea in care i-am adus? Noi, fara sa stim nici pentru noi insine?
Sau noi, parinti, bunici si matusici, facand totul in locul lor si dandu-le totul de-a gata? Ca doar de-aia le spunem, de mici, “printisori” si “printese”, ca sa se si creada asa mai tarziu, ca sa se astepte ca toata lumea sa ii trateze asa mai tarziu. Noi nu suntem capabili sa ne crestem puiul si il dam altora sa ni-l creasca. Nu suntem capabili sa-l invatam cele mai importante legi ale lumii in care l-am adus, fiindca nici noi nu le stim. Fiindca am fost prea preocupati sa invatam cu totul si cu totul altceva, marketing, management, IT, contabilitate, medicina… Asa ca habar n-avem, la propriu, cine suntem si pe ce lume traim. Ca atare, nici nu suntem capabili sa-i invatam pe altii.
Cine sa-i invete pe copii cum sa traiasca, cum sa se descurce, cine sunt, ce pot? Medicul la care ii ducem? Profesorul? Preotul? Psihologul? Televizorul? Stirile de la ora 5? Cedam responsabilitatea noastra altora, desi noi suntem cele mai importante fiinte pentru copiii nostri, si ii invatam astfel si pe ei sa nu fie capabili sa se bazeze pe ei insisi si pe noi, ci pe altii si pe alte false autoritati, care sa le rezolve problemele existentiale. Cam cat de absurda si ilogica a devenit rasa noastra “rationala”?
familyNiciun animal de pe planeta asta n-o sa-si invete puiul sa fie dual, fiindca niciun alt animal decat omul nu traieste in aparente. Niciun animal n-o sa-i spuna puiului si n-o sa-l pedepseasca daca minte, fura, se cearta, se bate, greseste, in timp ce el insusi face aceleasi lucruri cu nonsalanta. Absolut toate animalele din natura servesc ele insele drept exemple, modele, pentru puii lor. Si asa reactioneaza si puii umani, isi iau ca model absolut parintii. Care le impun niste standarde de care ei insisi nu sunt deloc capabili. Iar asta li se pare just. Ba chiar declara ca asta este “iubire” sau ca fac asta din “iubire” grozava, din grija, pentru viitorul luminos al progeniturilor.
Niciun animal din natura nu e capabil sa-si programeze progeniturile, cum facem noi, cand le spunem: “Sa NU faci aia, sa NU cazi, sa NU te murdaresti, sa NU te lovesti, samd”, fiindca in “desteptaciunea” noastra nu avem habar ca subconstientul nu inregistreaza negatia, asa ca fix ce nu vrem, fix aia vor inregistra, subconstient, copiii sa faca, apoi tot noi o sa-i certam, o sa tipam la ei, o sa ne necajim foarte si o sa-i pedepsim.
Niciun animal nu-si educa puii prin comparatie cu alti pui, niciun animal nu-si jigneste puiul, ca apoi sa-i pretinda sa invete respectul. “Gigele, esti prost, uita-te la Ionel, ce destept este, ce frumos se poarta, samd.” Gigel va incepe sa creada despre sine ca nu este si nu va fi niciodata suficient de bun. Daca pentru parintii sai nu este destul de bun, cum ar putea fi vreodata pentru altii? De aici porneste o avalansa de subestimare in psihicul bietului copil, care ii va devasta toata viata, toate relatiile, tot ce va intreprinde, daca va avea vreodata curaj sa intreprinda ceva. Ca apoi sa i se reproseze ca n-are initiativa.
Parintii singuri, cu mana lor, prin prostia lor, creeaza handicapuri grave, dpdv psihic, copiilor. Ii forteaza sa-si reprime tot: plansul, rasul, “Gigele, n-ai voie sa faci asta, Gigele, nu-i frumos, Gigele, esti nesimtit, Gigele TREBUIE SA faci cutare si cutare si cutare si cutare…”. “Gigele, nu te scobi in nas si nu-ti manca mucii, draga, e oribil”, fara sa avem habar ca prin asta, cei mici isi intaresc sistemul imunitar, de pilda.
Niciun animal din natura nu isi educa puii cu amenintari, cu forta si cu pedeapsa, oblingandu-i sa-si reprime tot: iubire, nevoi, furie si tot registrul firesc de simtiri. “Gigele, daca nu esti cuminte, daca nu papi tot, te dau la casa de copii, te dau la tigani, nu mai vine Mos Craciun, te dau la Baba Cloanta, sa te manance.” Niciun animal nu isi manipuleaza puii ca sa invete. “Gigele, iti dau ciocolata, te las la TV, iti dau 10 lei daca iei 10.” Fiindca noi, dom’le, am evoluat si nu mai traim ca-n jungla. De aia am inventat scoli, spitali, biserici, tribunale, inchisori. Pentru care muncim si platim. Just, nu? Rational, evolutiv, superior, ce mai!
Noi ne invatam copiii ca sunt “bolnavi”, cand, de fapt, corpul lor proceseaza o adaptare, un conflict si o vindecare. Noi ii ducem la medic si ii invatam ca exista o pastila pentru orice. Noi ii invatam ca sunt “defecti”, “imperfecti”, noi le inducem si ii umplem de o groaza de frici false, nefondate, fricile noastre, fricile prin care noi insine suntem controlati si manipulati, noi ii educam in directia in care sa nu se poata ajuta si descurca singuri, ca apoi tot noi sa-i acuzam, facandu-i de rahat, facandu-i sa se simta vinovati, ratati si incapabili, fiindca nu se descurca. Apoi, tot noi ii ducem la psiholog. Tocmai faptul ca le predam stafeta fricilor acumulate de noi, si asta numim “educatie”, “preventie”, inseamna ca noi insine nu suntem adaptati la mediu si habar n-avem pe ce lume traim. Ca traim mai mult in lumea fricilor, grijilor si stresului nostru decat in lumea reala, naturala.
atrocitatea indoctrinariiNoi ii obligam sa stea intepeniti cu orele la scoala, sa inghita cu forta notiuni de care n-au absolut nicio nevoie existentiala, in loc sa zburde liberi si sa se bucure de viata, apoi tot noi ne plangem ca sunt palizi, tristi, deprimati, fara chef de joaca afara, fara pofta de mancare, asa ca le bagam cu forta pe gat niste pastile, niste vitamine sintetice, eventual cu mult zahar, ca sa le placa si sa le inghita mai usor, apoi ne stresam si ne ingrijoram pentru starea lor de sanatate, iar pe ei ii afecteaza grija noastra. Tot noi le varam cu forta, pe gat, mancare procesata, nenaturala, plina de chimicale periculoase si ii invatam prin tot ce facem, prin tot ce folosim, prin tot ce vad la televizor, sa consume si sa foloseasca produse nenaturale, detergenti, solutii “miraculoase”, cand singurul miracol real si autentic este doar in noi si in natura.
Am auzit de la mai multe proaspete mamici, pe care le sfatuiam sa foloseasca numai produse naturale pentru bebelusi, niste conceptii care mi-au inghetat sangele si mi-au dat “error” la creier. Ziceau ca vor sa-si invete bebelusii sa se adapteze la produsele cu parabeni, de exemplu, fiindca altfel, daca ar folosi numai produse naturale, copiii vor avea mai mult de suferit mai tarziu, neadaptati fiind decat la produse naturale. Vor avea reactii alergice si se vor imbolnavi rau si, nu-i asa, nu vor putea evita la nesfarsit produsele nenaturale, E-urile din mancare, produsele alimentare modificate genetic,samd.
Am auzit de mame care le cumpara copiilor de 1 an mancare de la McDonald’s si KFC. Aud peste tot despre mame care se tem sa se opuna sistemului sau chiar sunt de acord cu el, mame care sunt chiar cadre medicale, deci informate, si isi vaccineaza bietii bebelusi, baga in ei toate mizeriile periculoase si chimicalele, precum formaldehida, aluminiu, mercur, MSG (monoglutamat de sodiu), aditivi sintetici, conservanti, auzi, ca sa le protejeze sanatatea! Iar asta e gandire de Homo Sapiens, rasa “superioara”. Unde vedeti voi in natura animal care sa-si vaccineze puiul? Care sa-i administreze otravuri spre a-i obisnui si adapta organismul, pentru sanatatea lui? Asta va suna vreun pic rational???
Oameni buni, femei, femele, Homo Sapiens, voi ganditi vreo secunda? Va auziti gandind si vorbind? Pe bune? Asta e rationament de rasa “superioara”? Nu vreti sa va obisnuiti puii cu produse naturale si vreti sa-i adaptati la produse chimice, create de om, care contin otravuri carora organismul nostru nu este construit sa le reziste si nici nu are de ce sa li se adapteze, fiindca astfel de produse sunt create de OM, nu de NATURA? Deci, omul nu vrea sa se adapteze la natura, omul vrea sa se adapteze la… OM! Omul se adapteaza perfect la prostia lui si serveste astfel intereselor unora care il otravesc cu buna stiinta ca sa-i ia banii, bani pentru care omul isi sacrifica libertatea si sanatatea!
Cum suntem noi, in calitate de femele, femei si Homo Sapiens, capabile sa ne ingrijim, protejam si hranim puii atat cat au nevoie? Sa-i ajutam si sa-i invatam sa se adapteze la mediu, la viata? Prin atitudini si comportamente extrem de dureroase, foarte traumatizante, de genul: “Lasa-l sa planga, sa se obisnuiasca. Lasa-l sa planga, ca se invata in brate. Lasa-l sa planga, sa invete sa doarma singur. Lasa-l sa planga, ca sa renunte suzeta, biberon, dulciuri si la ce tot eu i-am dat si cu care tot eu l-am obisnuit. Lasa-l sa planga, ca dupa ce i-am dat sa manance dulciuri, acum nu-i mai dau decat sub forma de recompensa, daca e cuminte si face tot ce vreau eu.” Cu alte cuvinte, am descoperit si drogul perfect prin care sa-mi intoxic si manipulez propriul copil. Fireste, peste ani si ani, o sa ma dau de ceasul mortii si o sa ma vaicaresc, fara sa-mi asum absolut nicio responsabilitate si nicio vina, daca progenitura mea o sa faca diabet. Ba chiar o sa tind sa cred ca genetica e de vina, fiindca si bunica-sa a avut. Nici prin cap n-o sa-mi treaca faptul ca eu mi-am umplut copilul de frici si de conflicte interioare, de traume.
Noi le cumparam copiilor calculatoare si gadgeturi si apoi ne plangem si ne vaicarim ca nu mai ies copiii din casa, ca devin dependenti de jocuri, ca nu mai socializeaza, nu fac miscare, devin obezi si incep sa aiba, de mici, probleme cu vederea, cu spatele, cu socializarea, cu relationarea. Relationeaza mai bine cu un aparat decat cu un alt om. In loc sa le oferim prezenta si caldura noastra, noi le oferim lucruri materiale si le cream, astfel, setarea de satisfactie in creier, legata de iubire, nu prin relatia cu alta fiinta, ci prin relatia cu niste lucruri, setare atat de puternica incat merita sa renunti la natura, la libertate, la orice, ca sa muncesti ca sclavul, ceva ce nici nu-ti place, doar ca sa faci rost de bani pentru supravietuirea in acest mediu artificial, creat de om, care se cheama societatea “moderna”, sa-ti mai cumperi ceva ca sa fii “adaptat” la acest mediu si ca sa-ti satisfaci setarea din creier, pe care maica-ta ti-a conectat-o cu afectiunea de care aveai nevoie de la ea si pe care ti-o inlocuia prin tot ce pot banii cumpara.
Si cica oamenii au creat acest mediu artificial ca sa-si usureze viata, cand colo, am devenit sclavii comoditatii noastre si numai comod nu ne este felul in care traim! Suntem cea mai idioata specie de pe pamant. Mintea noastra isi manifesta din plin limitele paradoxale fix prin ceea ce cream si ce facem.
Nicio rasa de animale din natura nu este atat de CRUDA ca rasa umana. Cu propriii pui. Nicio rasa de animale nu-si adapteaza si nu-si educa puii prin frica, prin manipulare, prin pedepse, prin devalorizare, reprosuri, invinuiri, batai, pana la pura cruzime. Nicio femela din natura nu-si pedepseste puii punandu-i sa stea singuri, in intuneric, in baie, cum am auzit ca face o… respectabila doamna PROFESOARA cu propriii copii!!! Nicio femela nu-si chinuie puii ca sa invete ceva, ci respectand cursul firesc, instinctiv, intuitiv si natural al fiecarei fiinte, potrivit ritmului sau de dezvoltare.
elephantsNicio rasa de animale din natura nu-si educa puii prin frica. Una e sa inveti sa te adaptezi la mediu si cu totul alta e sa inveti sa te temi de mediu. Doamna profesoara care isi pedepseste copiii, tinandu-i in intuneric, ce facultate credeti ca a absolvit? TEOLOGIA! Ce credeti ca isi va invata elevii? FRICA! Asta le inoculam copiilor, de mici, noi, societatea, orele obligatorii de religie: FRICA. Frica de mediul inconjurator, de ei insisi, de noi, de oameni, de boli, de Dumnezeu. FRICA DE TOT CE EXISTA. Cum ar mai putea, oare, sa se bucure de tot ce exista? Cum ar mai putea sa se bucure de insasi existenta lor?
Cum suntem noi, in calitate de femele, femei si Homo Sapiens, capabili sa ne invatam puii sa isi ia zborul, sa se descurce singuri in acest mediu artificial, creat de om? Cum sa ii invatam pe copiii nostri sa gandeasca daca noi nu gandim? Ce suntem capabili sa predam mai departe, ce ne putem invata puii, ce altceva decat suntem si am acumulat noi insine? Iar daca noi am acumulat aparente, frici, griji si stres, cam ce credeti ca le vom da mostenire, ce ii vom invata pe copiii nostri? Aceleasi “minunatii”. Complet nenaturale, complet UMANE, desi atat de INUMANE, nascocite de om in eforturile sale de a-si crea un mediu cat mai comod, cat mai sigur, cat mai indepartat de natural si de firesc, cat mai fals si artificial! La care ne obligam copiii adorati sa se adapteze, apoi ne miram cu ce am gresit, de ce ar da copiii vina pe noi, in loc sa ne fie recunoscatori ca ne-am “sacrificat” pentru ei, ca sa le oferim ce credeam noi ca ar fi mai “bun”, si de ce sunt ei nefericiti, deprimati, ratati, soldati, sclavi, bolnavi, de ce nu zboara semet catre acel viitor glorios prin care ne asteptam sa ne faca chiar mandri ca i-am facut si ca le suntem parinti? De ce nu sunt capabili sa creeze o lume mai buna, ca de asta a noastra nu mai incetam sa ne plangem, desi este fix creatia noastra si ne reflecta perfect?!
Fiindca le taiem aripile si apoi le dam si un sut in fund ca sa invete sa zboare, fara sa pricepem, in superioritatea ratiunii speciei noastre evoluate, de ce cad in cur, ca idiotii. Ca noi nu ne simtim idioti care sa dea nastere si sa creasca niste idioti, nu? Noi le-am oferit tot ce a fost mai bun, nu-i asa? Adica vaccinuri, Pampers, McDonald’s, Colgate, Ariel, Lenor, ciocolata, inghetata, tableta, smartphone, psiholog si cate si mai cate, care nu erau “pe vremea noastra”. De pe vremea noastra, am pastrat doar bataia. Care cica-i rupta din Rai. Si doar vrem sa ajunga in Rai copilul nostru, nu? Da, desigur, dar s-ar prea putea sa ajungem noi in iad, inaintea lui, cu plodul pe urmele noastre. Si asta inca de pe acum, din timpul acestei vieti, pe care ne-o transformam singuri intr-un infern, atat pentru noi, cat si pentru copiii nostri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce te opreste sa faci un comentariu?